iubitul meu nu mai gateste
dimineata,
nu-mi mai canta
melodii despre cocori.
atunci cand ma priveste ,
ma striveste
sub cuvinte de repros
zdrobite cu zahar
in cana de cafea .
ma cheama sa-i spun povesti ,
dar nu mai scrie
pentru mine
randuri
cu melci si bucati de mere verzi.
iubitul meu se-ascunde
in sine
se-nveleste cu mine
numai dupa asfintit.
s-a pierdut la rasarit
printre mormane de scrisori
semnate in caligrafie trista ,
cu trupul rece intins pe covor.
” – doar n-ai plecat, iubito ? “
