Vieţile ce le-am trăit pe-aici s-au depus
sub tălpile mele şi-au adunat mirări, zâmbete,
amprente de artişti şi urme de sărutări,
complotând direct cu alte tălpi
pe care le-am strivit indecent,
încercând să învăţ să valsez.
Aveai nevoie să mă cunoşti,
iar eu aveam nevoie să te văd,
mâinile noastre să caute plinul
una în căuşul celeilalte încă o dată.
Ca atunci, când în mijloc de stradă,
umbrele noastre s-au privit
cum noi n-am reuşit vreodată,
fiindcă ele sunt amante de trup,
lipsite de chipuri.
dar eul meu şi eul tău s-au declarat închişi
în cuvinte pe care mă forţez să le mestec
un timp, apoi le înghit.
Rămân doar trupurile zăbovind în timp restant.
mergând alene, cu tălpile goale,
te pierd căutând verdele prin dormitoare.
Şi-n tine, de mă mai aduci aminte,
se poate că mai sălăşluiesc,
dormind pe o parte.
