de dimineaţă, o bucată de cer s-a smuls de la locul ei şi s-a aşezat pe sârma de rufe, să se prindă bine în cârlige, de frică să nu cadă mai jos. Cerul a început să plouă, dar nu m-am mirat;aşa trebuia să se întâmple – am băut prea mult amândoi în seara trecută.
sună, sună, sună, ca o sticlă spartă de vin pe care ai fi vrut să o bei singur.
