la cină

Hounds by James Jean

n-am nimic de lăsat în urma mea
decât dungile unghilor mele roşii

nimeni nu vine.
la capătul drumului bate vântul de-ntoarce oraşul
cu picioarele-nainte
ca pe-o curvă din oprirea de la semafor
iar lor le e ruşine că îi cunosc faţa
aşa că se ascund
în multele case cu uşi deschise
mirosind a pivniţă,
unde toţi se iubesc
pentru că o urăsc
pe ea.

soarele încă joacă leapşa cu norii
şi îmi intră câteodată frigul pe sub piele
dar seara mai întârzie
sperând că până mâine
nu va mai trebui să dea de mâncare
puilor de baltă.

oricum
aici mai am încă de lucru:
cu juliturile de pe genunchi
şi mângâierile de pe coapse,
cu aurul din ochi
şi cojile de mere din palme.